Frustrarile trecutului

Si daca viata nu e nesimtitaaaa...atunci ...ma las de tot! Cum e posibil ca unui o normal sa ii fie dat blestemul sa iubeasca orice?...iniferent de gunoiul ce i-a facut viata un calvar...indiferent de gunoiul care i-a negat existenta desi...instinctele primare si trairile precedente si nu foarte indepartate anuleaza aceasta negare... Cum poate o fiinta umana...vertebrala, sa conserve astfel de trairi in ciuda la tot ceea ce a fost urat... Noi unii oricat am incerca sa fim de destepti si cititi si trecuti prin viata ...si exigenti cu noi insine....uneori ne blocam la detalii si uitam tot ce a fost aiurea, tot ce ne-a secat sufletul...si ne umplem creierul numai cu relaxul cortical din trecut... stau si ma gandesc....cat de inteligent.destept trebuie sa fii sa treci peste niste sentimente de mult "consumate"ca sa ai o viata normala?

De duminica

Nimic nu ma sperie mai tare decat noile inceputuri insa, frica de depresiile legate de binele trecutului ma impinge sa nu ma opresc din a lua-o de la capat cu orice ma face sa ma simt ïntreaga chiar si pentru o secunda. Incercarile nereusite nu aduc cu ele decat greutate in suflet si ambitie pentru provocari mai puternice si pentru reusite mai mari decat cele impuse inaintea esecului. Echilibrul nu se stabileste singur, chimia si fizica sunt cele pe care trebuie sa le cunosti pentru a-l aduce in viata ta. Combini oameni noi cu locuri noi cu obiceiuri ce te ridica si cresc treptat, cu intentii de a-ti hrani sufletul din nimicuri, dar si din "lupte castigate" pentru a putea pune stampila de victorie asupra propriului razboi pe care-l duci cu viata. Si nimic nu se opreste decat cand inchizi ochii si nu-i mai deschizi deloc, atunci e bine ca la auzul ultimelor vorbe sa fii validat. In rest daca sufletul iti e plin de impacare iar eul ti-o confirma ai gasit echilibrul si poti continua facandu-te fericit. Nimeni nu ne poate face fericiti daca noi nu vrem si nu incercam asta! I'm down...but I'll be up in 3,2,1..... :)

Intrebare

Respira tot...
Imparte-ma in ce nu sunt si fa-ma....fa-ma sa devin!
Aduna tot ce ramane si daca noul nu-i raspunsul
Dizolva-te!
Raspunsul nu-i aici..

Inegalitati

Aprofundam subiecte...nule. De ce? Pentru ca situatii de viata simple pot fi descrise macar in creierul nostru prin tot felu de ipoteze vise si irealitati satisfacatoare la nivel cortical. Suntem niste actori perfecti! Si spun asta pentru ca desi cei cu un neuron + cred ca revenirea la naturaletea gandirii si manifestarii gandirii sta la baza OMULUI, expunem idei utopice ireale ce ne satisfac la auzirea lor. Toata ideea asta a pornit cand priveam un videoclip romanesc si-i ascultam versurile, fortata fiind de imprejurimi. Ideea principala era iubirea "din basme" in care absolut niciun element din jur nu avea sa influenteze cu nimic sentimentul asta, ce dispare in timp, mai scurt sau mai lung, ce-i drept, si devine familiaritate, relax cu sitatia in care ne-am acomodat si mai ales isi pierde din intensitate in acelasi fel odata cu incercarea de a-l mentine "ireal". Mai mor si fluturii aia din stomac ca nici ei nu traiesc vesnic...si ramasitele lor nu sunt conduse la creier si la inima ci...eliminate. Nu spun asta dintr-o repulsie pt iubire...cuvant greu. Evidentiez subiectul pentru ca am ajuns niste manipulatori...Tindem spre perfectiune, dar, tot timpul, faptele nu egaleaza cuvintele si se pare ca in mare parte cuvintele sunt mai "mari" decat faptele ce ar trebui sa le confirme. Ne folosim de minciuni "perfecte" pentru a obtine satisfacerea nevoilor de moment fara a gandi in avans la urmarea maretiei lor ce nu va fi demonstrata decat intr-o foarte mica masura si asta fiindca , cuantificarea unor fapte este mereu exagerat expusa verbal. Mintim sa obtinem functii inalte sau pur si simplu functii, exageram ca sa fim "vazuti", traim intr-o jungla gandita! Stau si ma gandesc la masele de oameni ce niciodata nu vor fi satisfacuti de viata si situatia lor existentiala, nu datorita stagnarii lor evolutionale, ci datorita "basmelor" mediatizate, a povestilor si situatiilor de viata expuse "perfect" in care "actorii" ii invata si pe ei sa  minta sa tinda spre "absolutul" lor inexistent mascat de trucajele vizuale si auditive ale tehnologiei. Si astfel uitam sa fim NOI sa actionam evoluat si nu trucat la nevoile primare si nu numai a lor ce reprezinta "scheletul"  vietii noastre.

28 Decembrie 2011...  a trecut ceva timp de la momentul in care am avut intentia de a-mi expune gandurile, momentul in care traiam cu falsa idee a unei lumi(extrem de limitata) ce imi oferea satisfactii minime si supra evaluate. Am trecut prin multe de atunci si orice secunda din viata mea m-a ajutat sa devin ceea ce am vrut si ce mi-am dorit. Am esuat mult si am avut parte de frustrari ce pareau sa curga si sa nu se mai opreasca. Am plans mai mult decat am ras si am realizat ca atunci cand nu esti flexibil si te lasi prins de frustrari nu faci decat sa stagnezi, sa iti pierzi puterile , increderea si incepi sa uiti sa lupti. Asa ca am luat-o de la capat si acum cand privesc in urma ma bucur ca am trecut peste tot si am lasat ce era rau intr-un loc ce va fi uitat treptat . Sunt studenta si-mi place ce fac desi facultatea la care sunt nu a fost optiunea pe care am dorit-o din clasa a 9-a. Acum nu stau decat sa gandesc ca ceea ce fac mi se potriveste mai mult. Am cunoscut o multime de oameni de la care am avut ce invata, de la care am adunat ce am considerat ca e mai bun si astfel am ajuns  sa ma simt bine in pielea mea, sa zambesc si sa traiesc fiecare clipa cu entuziasm pentru ca orice traire expusa ma defineste si ma va defini. Sunt fericita! Desi anul asta a inceput groaznic se pare ca se termina cum nu puteam spera mai bine. Am o multime de planuri pentru anul ce urmeaza si speranta ca macar jumatate din ele sa fie duse la bun sfarsit. In sfarsit pot spune ca inchei un an in care am realizat ceva, un an in care am lucrat la evolutia mea, un an in care am descoperit o mica parte din adevaratele valori ale  vietii pe care vroiam sa le stiu.Acum incep 2012 cu entuziasm si incredere ca va fi unul din cei mai buni ani!